Muzeul satului

   Un al doilea muzeu creat de colectivul Secţiei de Etnografie din Baia Mare este Muzeul în aer liber. Pentru a se organiza acest muzeu s-au depus eforturi uriaşe şi datorită faptului că, în acele timpuri, un astfel de muzeu nu era deloc dorit de cei care se aflau la conducerea ţării. Argumentele prezentate de specialişti şi mai ales tematica expoziţiei care făcea din acest muzeu un unicat în Europa, au determinat autorităţile ca în final să atribuie muzeului nostru un teren de 12 ha, pe Dealul Florilor în jurul bisericuţei de lemn aflată deja pe această locaţie. S-a început cu construcţia drumurilor, reţelei de apă pentru hidranţi, reţelei de iluminat şi apoi au fost aduse gospodării reprezentative pentru cele patru zone etnografice ale judeţului nostru. Eforturile susţinute, ale restauratorului Dâmb Gheorghe, conservatorului Dascălu Elena şi Petric Maria, a echipei de meşteri pentru aducerea din teren, restaurarea şi reamenajarea acestor gospodării au făcut posibil ca muzeul să fie inaugurat în 1984. Printre monumentele de arhitectură populară achiziţionate şi aflate în muzeul din Baia Mare se numără casa din Cărpiniş datată la 1758, casa Giuleşti datată 1794, gospodăria Borşa datată la 1795, cea din Berbeşti datată 1806, casa din Prislop de la 1811, găbănaşele din Chechiş datat la 1794 şi cel din Făureşti la 1830, casa din Bozânta Mare datată la 1847 şi multe altele care chiar dacă nu au o dată înscrisă pe grindă sunt la fel de valoroase, constituindu-se în documente ale ingeniozităţii meşterilor constructori anonimi.

   Muzeul Satului din Baia Mare prezintă patru zone etnografice din nordul României, cunoscute de-a lungul timpului ca ţări: Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, Ţara Codrului şi Ţara Maramureşului. Fiecare dintre acestea are un specific aparte bine subliniat de către unităţile de arhitectură pe care le prezintă. În cadrul muzeului s-a încercat şi prezentarea tipurilor de gospodării în funcţie de ocupaţia principală a locuitorilor din zona de provenienţă a gospodăriei. Astfel avem gospodării de agricultor din Tara Lăpuşului, gospodărie de viticultor din subzona Baia Mare, gospodărie de pomicultor din Tara Maramureşului etc. Nu au fost omise nici instalaţiile tehnice cum ar fi oloiniţele, pivele, vâltorile şi morile acţionate de apă.

Biserica
	Biserica adusă din satul Chechiş în anul 1939, este datată 1630. Ultimele lucrări de restaurare au fost executate în 1990 iar în 1998 a fost sfiinţită cu hramul Sf. Mucenic Gheorghe. Biserica este compusa din pridvor, pronaos, naos şi altar.
Gospodăria Lăpuş
Gospodărie de agricultori din zona etnografică Lăpuş, datată secolul XIX, a fost adusă în muzeu în anul 1978. Ea este compusă din casa de locuit, găbănaşul (cămara) şi oloniţa (presa pentru ulei).
Gospodăria Costeni (Ţara Lăpuşului)
	Gospodărie datată la sfârşitul secolului al XVIII-lea pe baza informaţiilor din teren dar şi a unei monede găsite la fundaţia casei, monedă datată la 1780.
Gospodăria Berbeşti (casa şoferiţei - Ţara Maramureşului)
Gospodăria Berbeşti aparţinînd Ţării Maramureşului este datată pe baza inscripţiei de pe meşter grindă la 1806. Inscripţia de pe meşter grindă: "grâu 5 zloţi, mălaiu 4 florinţ, Ani 1806. 16 iunie. Pop Stefan"
Gospodăria Petrova (casa Gheorghe Bilaşcu - Ţara Maramureşului)
	Gospodăria Petrova a fost adusă în muzeul nostru în anul 1974. Casa, găbănaşul şi poarta provin din satul Petrova, zona etnografică Maramureş. Este datată, pe baza informaţiilor primite, la mijlocul secolului al XIX-lea. Pentru muzeul nostru achiziţionarea acestei gospodării a fost foarte importantă. Din punct de vedere arhitectonic este o construcţie tipică perioadei respective pentru păturile înstărite ale populaţiei din zonă, iar din punct de vedere al păstrării memoriei înaintaşilor, aici s-a născut cel care a pus bazele şcolii româneşti de stomatologie, prin înfiinţarea facultăţii de stomatologie din Cluj, Dr. Gheorghe Bilaşcu.
Gospodăria Bozânta Mare (subzona Baia Mare)
Casă este datată pe baza inscripţiei în chirilică de pe meştergrindă. Aceasta conţine mai multe informaţii legate de construcţia casei precum şi anul construcţiei (în chirilică dar şi cu cifre romane) 1847. "Această casă s-au făcut în iunie 11 zile. Scris-am Tămaş Ion în 1847. Tămaş Onuţ meşter"
Gospodăria Preluca Nouă (Ţara Chioarului)
	Această gospodărie provine din zona etnografică Chioar şi este compusă din casă, şură, găbănaş (cămară), şaivan pentru oi şi coteţ pentru porci.
Gospodăria Prislop (Ţara Chioarului)
Gospodăria este compusă din casă, adusă din satul Prislop şi găbănaş care provine din Finteuşu Mare.
Casa Băbeşti
	Casa aparţinea minorităţii maghiare din zona de Câmpie a Sătmarului. Pe baza informaţiilor din teren este datată în prima jumătate a secolului XIX şi este reprezentativă pentru perioada istorică cât şi pentru zona respectivă.