Una dintre cele mai întâlnite podoabe din Maramureșul rural este zgarda, iar poate printre cele mai valoroase este zgarda scumpă. Situate într-un areal care definește azi preponderent esteticul, podoabele au făcut parte din viața oamenilor de când lumea, fiind menționate încă din timpuri străvechi. La început ele aveau menirea de a proteja pe cel care le poartă, devenind un soi de amulete, având deci funcție apotropaică și putând fi reprezentate prin obiecte simple ca formă precum o floare sau o piatră. Ulterior, aceste obiecte și-au dezvoltat latura estetică, ele devenind atât elemente de înfrumusețare, cât și barometre de încadrare socială sau religioasă. În funcție de cine le purta, când se purtau și cum arătau, prin aceste podoabe se puteau identifica diverse caracteristici ale persoanei respective, precum statutul social, puterea financiară, legătura cu alte peroane sau culte religioase. Astfel, podoaba, nu era doar un element ce ținea de partea estetică, ci purta volens, nolens, o încărcătură informațională prețioasă.
În spațiul rural maramureșean, podoaba a transmis credințele unei mentalități arhaice. Parte din vestimentație, podoaba populară se încadrează în mai multe tipuri, în funcție de locul pe care îl ocupă pe corp, de vârsta și genul persoanei care o poartă sau de momentul în care este purtată. În lucrarea Podoaba în portul popular din nordul României etnologul Janeta Ciocan explică: “În organizarea vieţii sociale din comunităţile săteşti româneşti, portul podoabelor a fost supus unor reguli bine stabilite având semnificaţii diferite de la cele magice, la semne de recunoaştere sau diferenţiere socială, de marcare a unor evenimente, dar în toate cazurile rolul principal a fost acela de înfrumuseţare.”
Oprindu-ne la podoabele pentru femei din arealul județului Maramureș, observăm că șiragurile de mărgele sub formă de zgardă sunt întâlnite indiferent de vârsta purtătoarei, diferențele de etate fiind date de cele mai multe ori de grosimea zgardei și de culorile mărgelelor. Un aspect important este dat de unicitatea acestor podoabe care erau realizate chiar de cele care le purtau, încercând să își lucreze cât mai frumos podoaba proprie. Spre deosebire de aceste tipuri de podoabe, zgarda scumpă era cumpărată de la negustori, fiind un obiect a cărui proveniență depășea mult granițele Maramureșului, indiferent de poziționarea acestora de-a lungul istoriei.
Zgarda scumpă era confecționată din mărgele de corali și a ajuns prin părțile noastre undeva prin sec. al XVII-lea. Fiind de pe alte meleaguri și din materiale atât de prețioase, era rară și foarte scumpă, ea devenind repede un etalon al bogăției familiei care o cumpăra. Cu cât numărul de șiruri era mai mare, cu atât zgarda era mai scumpă, iar familia, pe semne, mai înstărită. O zgardă putea să aibă și 30 de șiruri de mărgele de corali. Deseori, femeile adăugau și alte elemente precum cruciulițe sau mărgele din metal, piatră sau sticlă veneţiană pentru a-și personaliza “salba”.
Dacă pe parcursul sec. al XIX-lea zgarda scumpă era purtată atât de fete, cât și de femei până în jurul vârstei de 35 de ani, ulterior, prin sec. al XX-lea, ea apare tot mai des în ceremonialul nupțial. Era moștenită din generație în generație și dacă în familie erau mai multe fete, atunci zgarda era împărțită acestora în mod egal, ne spune Măriuca Verdeș, promotoare a valorilor tradiționale, de loc din Desești, Maramureș. Odată cu tranziția la rochia modernă de mireasă în detrimentul portului popular, zgarda scumpă nu mai este purtată aproape deloc.
Din fericire, astăzi, în patrimoniul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș există 22 de piese de acest fel. Fiind clasate în categoria tezaur, zgărzile scumpe reprezintă o valoare excepțională pentru umanitate. Obiectul cu poveste din această lună îl reprezintă una dintre cele 22 de zgarde scumpe ale muzeului nostru. Această podoabă datează de la începutul sec. al XIX-lea, cel mai probabil anii 1800-1810, și a fost confecționată într-un atelier meșteșugăresc din Italia, ajungând ulterior în Maramureș pe calea comerțului. În patrimoniul muzeului se află din 1977, figurând ca piesă valoroasă provenită din Bogdan Vodă, Maramureș. Are optsprezece șiruri de mărgele din coral cu lungimi diferite, de la cel mai scurt, aproape de circumferința gâtului, până la cel mai lung aproape de brâu. Șase dintre cele optsprezece șiruri au mărgeaua din mijloc îmbrăcată într-o decorațiune metalică. Pe alte două șiruri, poziționate tot median, sunt plasate două mărgele din sticlă, una roșie și una de Murano, iar o mărgea metalică se poziționează tot central pe șirul al patrulea.
Valoroase îndeosebi prin povestea și istoria lor îndelungată, aceste podoabe definesc un context istoric și cultural deosebit pe care vă învităm să îl descoperiți la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.
Alexandra Lazăr, muzeograf
Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș